Comunicat de Presă

Ion Bogdan Ştefănescu despre turneul "Flautul fermecat"

Perspectiva pe care o deschide turneul Flautul Fermecat 2019 este aceea a magiei cuvântului însufleţit de muzică. Este, într-adevăr, o abordare cum pâna acum turneele noastre naţionale, cu muzicieni de prestigiu, n-au mai încercat. Practic, publicul va fi introdus într-o lume a infabilului în care cuvântul învăluit de muzică le va atinge coarda sensibilă. Cu siguranţă cei care vor veni la spectacolul nostru vor pleca mult mai bogaţi sufleteşte.

Un element inedit, anul acesta, îl constituie participarea actorului - şi a poetului - Dorel Vişan. Această formulă artistică pe care am exersat-o de-a lungul timpului mai ales cu tatăl meu, Eusebiu Ştefănescu, în zecile de spectacole de muzica şi poezie pe care le-am realizat împreună şi în alte foarte multe în care am participat alături de actori precum Gheorghe Cozorici, Ovidiu Iuliu Moldovan, Leopoldina Bălănuţă, Florian Pittiş, Mircea Albulescu sau Alexandru Repan îşi are rădăcinile în cele mai îndepărate timpuri când ritualurile care puteau influenţa chiar şi natura se bazau pe armonia dintre cuvânt şi muzică. Viaţa nu putea şi nici nu poate avea consistenţă şi sens fără aceasta armonie de sorginte zeiasca, transmisă nouă prin Orfeu. În acest spectacol, muzica pe care am compus-o, a fost special gândită pentru a susţine farmecul rostirii unui actor fenomenal cum este Dorel Vişan.

Faţă de anul 2012, când turneul Flautul fermecat a pornit prima oară la drum, există o schimbare. Mirajul primelor turnee a constat, în primul rând, în formula titlului – ”Flautul de aur”. Melomanii umpleau salile pentru a auzi minunea. Programele însa au determinat publicul să propună o nouă titulatură care m-a onorat peste poate: ”Flautul fermecat”. Mie mi se pare că românii vor să asculte muzică clasică, fiindcăa aproape în orice oraş am cântat au fost săli pline. Lumea a fost entuziasmată şi ne ruga să revenim la ediţiile următoare, aşa că sper că vom avea public numeros şi de data aceasta. Ceea ce ştiu sigur este că românii iubesc spectacolele de muzică şi poezie.

Repertoriul de anul acesta îmbină flautul - cu piese precum „Aripi”, „Cântec de leagăn”, etc. - cu poezia - cu poezii clasice de Mihai Eminescu, George Coşbuc, Lucian Blaga. Muzica a fost special compusă pentru acest spectacol. Datorită faptului c㠔flautul de aur” este personajul principal al acestui turneu, am mai adaugat, cu sens, câteva lucrări, faţă de conceptul iniţial. Ideea acestui spectacol a fost de a revela publicului lirica unor poeţi români excepţionali cum sunt Mihai Eminescu, Lucian Blaga sau George Coşbuc, fiecare prezentat într-o lumina mai puţin testată pâna acum. Sensibilitatea şi durerea lui Lucian Blaga, sclipirile de geniu pe care Mihai Eminescu le-a avut şi când a scris teatru sau latura ludica a lui George Coşbuc sunt elementele definitorii ale acestui demers artistic.

Am avut de fie care data în aceste recitaluri senzaţia că această muzică şi această poezie clasică fac bine comunităţilor pe unde trece Flautul Fermecat. Şi gândul mă trimite la versurile lui Horia Zilieru: ”Se face flaut / orice os ce doare”. Întotdeauna arta se naşte din suferinţă. Pe de altă parte, durerile, fricile, tristeţile, chiar şi greutăţile pot dispărea atunci când asculţi un ”flaut fermecat” sau când poezia îţi pătrunde în suflet. Imaginaţi-vă o singură zi fără muzică sau fără un cuvânt frumos. Nici păsări şi nici flori nu ar mai fi. Nici oraşe mari sau mici, nici melomani şi nici măcar nepăsători.